.jpg)
.jpg)
.jpg)
Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
11 Jan 2022
Afecțiunile cutanate reprezintă unul dintre motivele principale pentru care proprietarii se prezintă cu un animal de companie la medicul veterinar. Semnele constau adesea în prurit și leziuni primare și secundare (de exemplu, pustule, papule, cruste, alopecie). Cu toate acestea, animalele afectate de boli grave, cum sunt eritemul multiform (EM), necroliza epidermică toxică (TEN), vasculita(CV) și erupțiile cutanate (CDE), pot de asemenea dezvolta semne sistemice. Acești pacienți pot fi prezentați medicului veterinar în cazuri de urgență. În literatura veterinară există puține informații despre aceste dermatopatii. În plus, mulți medici veterinari nu sunt familiarizați cu aceste boli, ceea ce face dificilă identificarea lor și pot întârzia instituirea tratamentului.
Conf. univ. dr. Viorel Andronie - FMV Spiru Haret din București
TEN reprezintă o tulburare mucocutanată rară care afectează câinii, pisicile și oamenii. Cauzele raportate la câini și pisici includ administrarea de medicamente specifice (Tabelul nr.1), infecții bacteriene, hepatopatie, neoplazie și idiopatie. Deși fiziopatologia exactă este necunoscută, se
suspectează un rol imunologic. În mod tipic, pacienții prezintă inițial semne sistemice (pirexie, letargie, inapetență) cu implicare dermică redusă. Eritemul timpuriu este urmat de vezicule, bule, necroză și ulcerație. Leziunile pot afecta pielea corpului de manieră difuză, deși implicate mai frecvent sunt fața și extremitățile. De asemenea, pot fi afecte,joncțiunile muco-cutanate, mucoasele
(de exemplu, cele orale, gastrointestinale, rectale, conjunctivale, traheale) și labuţele. Este de obicei prezentă o durere semnificativă și un semn Nikolsky pozitiv (separarea stratului superficial de cel bazal al epidermei la presarea digitală ușoară a pielii).Pentru stabilirea diagnosticului
definitiv este necesară biopsia cutanată; histopatologia relevă o necroză de coagulare pe toată grosimea epidermei cu o inflamație dermică minimală. Tratamentul este similar cu cel al EM (Tabelul nr.2) și vizează cauza principală. Implicarea extensivă a dermului are ca rezultat pierderi masive de lichid, electroliți și proteine plasmatice. Sunt necesare îngrijire suportivă (de susținere) asemănătoare cu cea a pacienților cu arsuri (înlocuirea agresivă a fluidului, terapie antimicrobiană, îngrijirea rănilor, analgezie, suport nutrițional). Secundar pierderilor de lichide este posibilă o
scădere a volumului circulant efectiv, și parametrii de perfuzare (gazele sanguine venoase, concentraţia lactatului, tensiunea arterială, cantitate de urină, ritmul cardiac) trebuie monitorizați. Utilizarea glucocorticoizilor este controversată. Imunoglobulina umană a fost utilizată cu succes. Dispariția semnelor poate dura 2 până la 3 săptămâni dacă este corectată cauza pricipală. Cu toate acestea prognosticul este adesea rezervat și depinde de gravitatea leziunilor. Ratele mortalității la om pot fi la fel de mari, fiind cuprise între 30% până la 50%, sepsisul reprezentând cauza primară a decesului.
.png)
.png)
Vasculita cutanată (CV)
Vasculita este o afecțiune mai puțin frecventă care provoacă inflamație în pereții vaselor de sânge, antrenând întreruperea arhitecturii vaselor, modificarea fluxului sanguin și leziunea ischemică a țesuturile finale. În majoritatea cazurilor, fiziopatologia propusă implică o reacție de hipersensibilitate de tip III cu depunerea de complexe imune de-a lungul endoteliului. O reacție de tip I poate fiimportantă în timpul stadiilor inițiale ale bolii. Activarea cascadei complementului are ca rezultat necroza endotelială, tromboza, ocluzia vasculară, hemoragia și ischemia țesuturilor recipientului. Pot fi afectate pielea și organele viscerale. Cauzele vasculitei cutanate includ administrarea de medicamente specifice (Tabelul nr.1), vaccinuri (cel mai frecvent este cel de combatere a rabiei), de combatere a infecțiilor (virale [virusul imunodeficienței feline, virusul leucemiei feline, peritonitei infecțioase feline] ricketiale [al febrei pătate Rocky Mountain, ehrlichioszei, boreliozei], bacteriene, parazitare [al dirofilariozei]), hipersensibilitate alimentară, mușcături de insecte și neoplazie.Cel puțin 50% din cazurile veterinare sunt idiopatice. Semnele cutanate sunt variabile: eroziuni, ulcerații, cruste, purpură palpabilă, edem, plăci, alopecie și necroză. În mod obișnuit sunt afectate extremitățile, vârful urechii, coada, laba picioarelor, mucoasa orală și planul nazal(Figurile nr. 2 și 3). Se pot dezvolta manifestări sistemice cum ar fi pirexia, letargia, anemia, gastroenterita,glomerulonefrita, miopatia și artropatia.
Diagnosticul diferențial include bolile autoimune și alte urgențe dermatologice. Diagnosticul definitiv se bazează pe biopsia cutanată și o puternică suspiciune clinică. Leziunile precoce (în decurs de 8 până la 24 de ore de la debut) sunt cele mai diagnosticate și constituie baza suspiciunii clinice puternice. Leziunile precoce (în decursul a 8 până la 24 de ore de la debut) sunt cel mai diagnosticabile, deoarece leziunile cronice pot prezenta numai vasele rămase cu puțină inflamație activă. Un istoric medical amănunțit este important pentru aprecierea administrării medicamentului sau a vaccinului și expunerea la agenți infecțioși. Pentru a evalua etiologiile specifice, ar trebui să se efectueze o serie minimă de analize (hemoleucogramă completă, parametrii chimici serologici, analiza urinei). Pot fi necesare teste speciale pentru bolile autoimune, coagulopatie și boli infecțioase (serologia și testarea antigenului ADN).
.png)
Terapia se centrează pe îndepărtarea sau tratamentul cauzei principale și imunomodulare (Tabelul nr.2). Pentru cazuri rezistente sau idiopatice poate fi necesară administrarea glucocorticoizilor siste-mici. Pentoxifilina a avut succes, probabil datorită proprietăților sale hemoreologice, imunomodulatorii, antiinflamatorii și antitrombotice. De asemenea, au fost utilizate dapsona, sulfasalazina, tetraciclina/niacinamida, ciclofosfamida, clorambucilul și azatioprina. Prognosticul depinde de amploarea extinderii viscerale ca și de etiologia principală. Au fost raportate cazuri de vasculită indusă de vaccinul antirabic. Ea este caracterizată de o vasculită cutanată focală la locul vaccinării și apare în principal la rasele de câini „toy“, cu cicluri lungi de creștere a părului. Semnele clinice includ zone inelare de alopecie variabililă, hiperpigmentare și - mai puțin frecvent -
scalarea sau eritemul care acoperă zonele dermice și subcutanate indurate variabil. De obicei sunt afectate coapsa caudală sau laterală, regiunea cervicală sau umărul. În general, leziunile apar la 2 până la 6 luni după administrarea subcutanată a vaccinului și persistă timp de câteva luni
până la câțiva ani. De asemenea, leziunile se pot dezvolta în alte zone clasice de dezvoltare a vasculitei, dar totuși pot fi asociate cu procesul localizat tipic. Leziunile pot răspunde la terapia cu pentoxifilină printr-o reducere de până la 75% a dimensiunii leziunii; adesea, acestea se
pot rezolva în mod spontan. Alte vasculopatii specifice includ dermatomiozita juvenilă, vasculopatia cutanată familială a Ciobanestilor germani, vasculopatiaglomerulară renală și cutanată a cânilor din rasa Greyhounds, arterita proliferativă a filtrului nazal, necroza trombovasculară
proliferativă a pavilionului urechii și vasculopatia solară.
.png)
Sursă : edu-veterinar.ro
Aug
01
Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.
Jul
18
Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.
Jul
06
Ca entitate patologică asociată preponderent practicii medicale veterinare feline, gingivostomatita cronică reprezintă o afecțiune cu etiologie plurifactorială și tablou clinic dominat de prezența leziunilor de tip ulcerativ, dureroase și, adesea, cu dispunere bilaterală. Odată stabilit diagnosticul de certitudine, în cazul gingivostomatitei feline, urmărirea unei strategii țintite de planificare a protocolului terapeutic crește probabilitatea de a obține un rezultat pozitiv pe termen lung. Planul terapeutic este, astfel, menit să asigure o îmbunătățire netă a stării de sănătate, cu reale beneficii deopotrivă pentru pacientul felin și proprietar, și poate cuprinde, în primă fază, tratamentul medicamentos, ulterior recurgând la tratament chirurgical în cazurile refractare, de tip recidivant. În acest studiu ne propunem să evidențiem eficacitatea terapiei chirurgicale, ca ultim resort, în cazurile complexe de gingivostomatită felină, precum și o evidențiere a principalelor coordonate terapeutice de actualitate utilizate în managementul acestei patologii feline.
Jun
01
Gingivostomatita cronică felină reprezintă o afecțiune adesea observată în practica clinică veterinară. Caracterizată prin leziuni de tip ulcerativ, dispuse tipic bilateral, această patologie provoacă adesea durere și disconfort oral intens la pacienții felini afectați, consecințele clinice directe fiind disfagia și anorexia consecutivă, ce conduc la alterarea graduală a stării generale. Cu o etiologie multifactorială, incomplet elucidată, diagnosticul gingivostomatitei feline se bazează, în principal, pe tabloul clinic, completat de investigații paraclinice uzuale și specifice. Pacienții felini cu gingivostomatită cronică necesită studierea etiopatogeniei, scopul final fiind acela de a stabili, pe cât posibil, un diagnostic de certitudine. Un astfel de protocol de diagnostic include testarea pentru patologii precum FIV, FeLV și FCV, un set complet de analize hematologice și biochimice sangvine, precum și examene radiologice ale cavității bucale, fiind completat de biopsie și examinare microscopică, histopatologică, a țesuturilor afectate, care indică adesea prezența infiltratului limfoplasmocitar, sugerând un răspuns imunologic exacerbat. Astfel, posibile anomalii ale sistemului imunitar, precum prezența bolilor autoimune, imunodeficiența felină, neoplazii etc., modifică răspunsul imun al pacientului și duc la apariția infecțiilor oportuniste, care contribuie la natura cronică pe care adesea o îmbracă această patologie. Examinarea radiografică este, de asemenea, esențială pentru evaluarea structurilor dentare, evidențierea gradului de extindere a bolii parodontale, evaluarea gradului de resorbție radiculară, pentru a decela eventuale procese neoplazice, precum și pentru evaluarea pre- și postextracțională acolo unde este cazul. Lucrarea de față cuprinde o prezentare succintă a gingivostomatitei cronice, ca patologie felină de actualitate, cu accent asupra principalelor coordonate clinico-diagnostice de interes.
Inscriete la noutatile noastre