Articole

Diagnosticarea anemiei cronice necesită un algoritm riguros, care să garanteze identificarea corectă a cauzelor subiacente ale acestei afecțiuni. Acest algoritm trebuie să fie bine structurat, pentru a reduce riscul de omisiuni și erori în procesul de diagnostic. De asemenea, evaluările periodice clinice și paraclinice sunt esențiale în detectarea afecțiunilor latente sau asimptomatice, care pot fi greu de identificat fără un control sistematic. Aceste evaluări nu doar contribuie la prevenirea erorilor, dar ajută și la monitorizarea eficienței tratamentului și la prevenirea complicațiilor suplimentare.
Acest studiu, realizat la un lot de 117 animale, dintre care 41 de câini și 76 de pisici, a urmărit diagnosticul și gestionarea anemiei cronice, cu o atenţie specială acordată insuficienței renale și hemoragiilor cronice, două dintre cele mai frecvente cauze ale acestei afecțiuni.

Osteocondrita disecantă (OCD) este o afecțiune ortopedică majoră care afectează cartilajul articular și osul subcondral la caii în creștere. Aceasta rezultă dintr-un eșec în procesul de osificare encondrală, conducând la leziuni focale ale cartilajului, durere articulară și la afectarea funcționalității. Această recenzie oferă o analiză detaliată a structurii histologice și funcționale a cartilajului articular, a patofiziologiei OCD și a factorilor care contribuie la dezvoltarea sa. De asemenea, explorăm metodele de diagnostic, inclusiv tehnicile imagistice și artroscopia, precum și opțiunile terapeutice, de la gestionarea conservatoare până la intervențiile chirurgicale. În final, discutăm strategiile de prevenție și progresele recente în medicina regenerativă și cercetarea biomoleculară, care oferă perspective promițătoare pentru îmbunătățirea managementului OCD.

Colica la cai reprezintă o urgență medicală, cu multiple etiologii. Pe lângă examenul clinic complet, este necesară efectuarea examenului paraclinic. Rolul acestuia este de a ghida diagnosticul şi managementul terapeutic și de a obiectiviza prognosticul. În cursul examenului paraclinic se vor face analize hematologice și biochimice atât din sânge, cât și din lichidul peritoneal. Determinarea markerilor inflamatori joacă un rol esențial în diagnosticul, monitorizarea evoluției și prognosticul afecțiunii. Proteina C reactivă (CRP), amiloidul seric A (SAA), fibrinogenul, haptoglobina și D-dimerul sunt biomarkeri esențiali în evaluarea inflamației asociate cu sindromul de colică și în stabilirea gradului de afectare tisulară.
Markerii inflamatori răspund diferit la procesele patologice asociate colicii. Astfel, CRP și SAA sunt rapid induse de citokine proinflamatorii (IL-6, TNF-α), fibrinogenul este sintetizat în inflamațiile cronice, haptoglobina crește în inflamații asociate cu hemoliză, iar D-dimerul este un indicator al coagulării intravasculare diseminate (CID). Interpretarea acestor markeri în context clinic obiectivizează prognosticul și ghidează managementul tratamentului pacienților cu colică.

Scopul principal al protocoalelor de tratament utilizate pentru afecțiunile uterine post-partum la vaci este de a ajunge cât mai repede posibil la vindecarea clinică, diminuând în aceeași măsură reziduurile de lapte și carne. Protocolul terapeutic utilizat în mod obișnuit pentru aceste situații este reprezentat de terapia bazată pe administrarea de antibiotic pe cale generală sau locală, pentru a putea controla dezvoltarea bacteriilor. În zilele noastre, în contextul global, utilizarea antibioticelor a devenit o problemă serioasă, deoarece este asociată cu presiunea selectivă asupra bacteriilor și cu apariția tulpinilor cu rezistență multiplă, atât la om, cât și la animale. În timp ce terapia bazată pe utilizarea antibioticelor rămâne cea mai comună opțiune în activitatea clinică din teren, medicina complementară și alternativă poate oferi soluții viabile pentru a controla evoluția bolilor uterine post-partum la vaci şi a îmbunătăți eficiența protocoalelor terapeutice generale și bunăstarea animalelor, reducând nevoia utilizării substanțelor antibiotice.

Acest studiu își propune să prezinte și să descrie structurile histologice ale mucoasei nazale și ale traheii la ovine. Folosind tehnici avansate de imagistică microscopică, acest studiu a realizat o evaluare amănunțită a probelor histologice, analizând aspectul structural complex al mucoasei nazale și al traheii la ovine. Specimenele utilizate pentru studiu au fost colectate post-mortem din cavitățile nazale și din trahee. În acest studiu s-au utilizat două metode de colorare: hematoxilină și eozină, pentru morfologia generală a țesuturilor, și colorația Mallory, pentru diferențierea țesutului conjunctiv. Prin examinarea cavităților nazale și a traheii, se poate concluziona că aceste componente ale sistemului respirator oferă numeroase funcții fiziologice, precum filtrarea aerului, umidificarea, încălzirea aerului inhalat și simțul mirosului. Prin rezultatele obținute, acest studiu urmărește îmbunătăţirea cunoștințelor existente privind morfologia cavităților nazale și a traheii la ovine.

Cea mai comună patologie gastrointestinală a vacilor de lapte întâlnită după perioada de parturiție este deplasarea abomasală. Acest articol prezintă fiziopatologia acestei boli, cele mai comune semne clinice întâlnite, strategiile de tratament, dar și tehnicile care ajută la diagnosticarea acestei patologii. Prezentarea pune accent pe etiologie și factorii de prevenție ai acesteia, însă, totodată, examinează cele mai avansate metode chirurgicale și îngrijirea postoperatorie.

Determinarea cu precizie a momentului optim pentru reproducere, la fel ca multe alte aspecte ale reproducției canine, a constituit adesea o provocare atât pentru crescătorii de câini, cât și pentru medicii clinicieni. Complexitatea acestui fenomen biologic este bine cunoscută și documentată în literatura de specialitate, dar foarte multe din tehnicile descrise pentru stabilirea momentului ovulației au puține aplicații clinice sau au fost demonstrate unele inadvertențe în ceea ce privește precizia diagnosticului. Alegerea momentului optim pentru împerechere sau însămânțarea artificială a cățelelor este cel mai important factor pentru succesul activității de reproducere și are un rol decisiv în problemele legate de infertilitatea canină. Niciuna din tehnicile de diagnostic utilizate nu are precizie de 100% și, din acest motiv, se recomandă combinarea a cel puțin două-trei tehnici pentru obținerea unor rezultate cât mai precise. Perioada fertilă la cățea, de obicei, durează de la două până la cinci zile după ovulație, dar trebuie luată în considerare, mai ales la cățelele cu probleme de fertilitate, posibilitatea existenței unui tipar diferit de ovulație.

Șocul caloric reprezintă o afecțiune critică întâlnită frecvent la câini, caracterizată prin hipertermie severă, disfuncție multiorganică și inflamație sistemică. Această patologie poate fi declanșată fie de efortul fizic intens în condiții de temperatură ridicată, fie de expunerea prelungită la temperaturi extreme, fără posibilitatea de răcire adecvată. Factorii de risc includ rasa, obezitatea, vârsta înaintată, caracteristicile stratului pilos și administrarea anumitor medicamente.
Această lucrare menționează modificările hematologice, biochimice și histopatologice întâlnite în șocul caloric la câine, subliniind importanța diagnosticării precoce și a tratamentului rapid. În plus, sunt precizate mecanismele fiziopatologice implicate în dezvoltarea insuficienței circulatorii și a afectării renale, hepatice și neurologice. Recunoașterea timpurie a simptomelor și aplicarea măsurilor terapeutice adecvate, inclusiv a tehnicilor de răcire activă, pot îmbunătăți semnificativ prognosticul pacienților afectați. Totodată, prevenția joacă un rol esențial, în special în cazul câinilor predispuși, prin evitarea expunerii la căldură excesivă și monitorizarea atentă a semnelor de stres termic.

Hipotiroidismul este o endocrinopatie tot mai prevalentă în rândul câinilor, având o predispoziție de rasă, unele fiind mult mai sensibile decât altele. Cauza principală a acestei afecțiuni este de obicei o boală autoimună, care generează scăderea producției de hormoni tiroidieni. Tabloul clinic descrie letargie, creștere în greutate, alopecie, bradicardie, hipotermie și modificări ale comportamentului. De asemenea, hipotiroidismul poate afecta metabolismul lipidic, provocând hipercolesterolemie și hiperlipidemie, făcând astfel monitorizarea acestora esențială pe parcursul tratamentului. Diagnosticul se bazează pe măsurarea concentrațiilor serice ale hormonilor tiroidieni, cum ar fi T4 total, TSH și alți markeri tiroidieni. Tratamentul de primă linie constă în administrarea de levotiroxină (T4 sintetic), iar doza este ajustată în funcție de răspunsul clinic și de nivelurile serice de tiroxină.

Leucemia limfocitară cronică (CLL) la câini reprezintă o afecțiune hematologică malignă caracterizată prin proliferarea monoclonală neoplazică a limfocitelor mature, în circulația sanguină și în măduva osoasă. Boala are o evoluție lentă și insidioasă, afectând cu precădere animalele adulte și geriatrice, fără a se evidenția o predispoziție specifică în funcție de rasă sau sex. Din punct de vedere clinic, patologia se manifestă prin semne nespecifice, de intensitate redusă în stadiile incipiente, dar care evoluează progresiv, putând conduce în fazele avansate la disfuncție medulară severă și insuficiență multiorganică. Caracteristicile hematologice includ limfocitoză periferică persistentă, însoțită ocazional de o ușoară citopenie. Diagnosticul precoce este esențial pentru un management terapeutic optim, iar acesta se bazează pe evaluarea parametrilor hematologici prin hemoleucogramă, analiza morfologică a frotiurilor de sânge periferic și citometrie în flux, tehnici care permit identificarea și clasificarea limfocitelor neoplazice.