Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

Telefon

022011082

Ore de lucru

09:00 - 18:00

Telefon

022011082

0

Ce este nou în diagnosticarea și gestionarea dermatitei atopice la câine

16 Jan 2022

Ce este nou în diagnosticarea și gestionarea dermatitei atopice la câine

Conf. univ. dr. Viorel Andronie - FMV - Spiru Haret, București

Dermatita atopică canină

(DAC) este o afecţiune cutanată pruriginoasă, cu faţete multiple, prevalentă, cu o etiopatogeneză complexă (Figura 1). În ultimii ani, progresele remarcabile în înțelegerea DAC au condus la noi strategii de diagnosticare și terapeutice.

Actualizări privind patogeneza DAC

Deși imunoglobulina E (IgE) este o componentă importantă în dermatita atopică (DA), studii recente au arătat că DA nu este întotdeauna mediată de IgE. Ca și la om, la un mic subgrup de câini cu DA nu a fost detectabilă IgE specifică alergenului - nici prin serologie, nici prin testare intradermică. Această formă de DA a fost menţionată recent ca dermatită de tip atopic. Dereglarea imunitară a pielii câinilor atopici conduce la o supraproducție de mediatori proinflamatori și pruritogeni, cum ar fi citokinele T helper de tip 2, inclusiv interleukinele IL-4, IL-5, IL-10 și IL-13.
Mai recent, s-a demonstrat că IL-31 joacă un rol semnificativ în DAC, inducând inflamație și prurit la câinii atopici prin activarea transducţiei semnalului kinazei Janus (JK). Aceasta a condus la dezvoltarea inhibitorului JK, maleat de oclacitinib.
Există dovezi din ce în ce mai mari conform cărora câinii cu DA prezintă anomalii ale barierei epidermice, în special o compoziție anormală a lipidelor și ceramidelor, ceea ce antrenează:
Pielea uscată din cauza pierderilor crescute de apă transepidermică; Pătrunderea crescută a alergenilor în piele cu stimularea răspunsului imunitar;Sensibilitatea sporită la iritanți și infecții, contribuind semnificativ la gravitatea bolii.
Această nouă înțelegere a condus la abordări actualizate pentru evitarea expunerii alergenice și microbiene și la dezvoltarea de noi terapii pentru restabilirea sau protejarea barierei cutanate a câinilor atopici.

Infecțiile bacteriene și fungice sunt frecvente la câinii atopici și reprezintă factori importanți care contribuie la patogeneza DA, datorită:
- Creșterii aderenţei și colonizării pielii atopice cu stafilococi;
- Dovezii că exotoxinele stafilococice servesc ca superantigene și, prin urmare, cresc răspunsul inflamator cutanat;
- Reducerii producției de peptide antimicrobiene (de exemplu, defensine, cathelicidine) de către celulele epidermice;
- Hipersensibilității bacteriene și faţă de Malassezia, care indică un rol posibil pentru imunoterapia specifică alergenului.
Aceste descoperiri, împreună cu incidența crescută a rezistenței bacteriene, au dus la noi strategii în terapia antimicrobiană. Alergia alimentară sau dermatita indusă de alimente se poate manifesta clinic la unii câini ca DA. Din acest motiv, s-a propus recent subdivizarea DAC în DA indusă de alimente și DA indusă de produse nealimentare, susținând investigarea potențialilor alergeni alimentari la câinii atopici, în special la cei care prezintă semne pe tot parcursul anului.

Noi criterii de diagnosticare pentru DAC

Recent, a fost publicat un nou set de criterii de diagnosticare, denumit
criteriile Favrot (Tabelul 1), ce oferă un cadru care să ajute la diagnosticarea DAC. Totuși, aceste criterii au câteva limitări: Nu toți câinii atopici se încadrează în aceste criterii; Folosite doar singure, criteriile pot conduce la diagnosticarea eronată a DA;
Criteriile nu pot face diferența între pacienții ce prezintă sau nu alergii alimentare.

În timp ce aceste criterii pot simplifica diagnosticul de DAC suspicionată, diagnosticul ar trebui să se bazeze în continuare pe:
1. Caracteristicile pacientului (vârstă, rasă, sex), antecedentele și semnele clinice caracteristice ale DA.
2. Excluderea altor afecțiuni cutanate pruriginoase similare, inclusiv a infecțiilor secundare.

Mai important, testele serologice și/sau intradermice pentru punerea în evidenţă a IgE specifice alergenului nu trebuie folosite drept criterii de diagnostic primar.

Actualizări privind tratamentul DAC
 

Abordare terapeutic și dovezi de eficacitate

DAC este o boală care nu poate fi vindecată, având un impact negativ asupra calității vieții animalelor afectate și a proprietarilor acestora. Nu există un tratament universal; prin urmare, este crucial să se stabilească, cât mai curând
posibil, un plan de tratament multimodal individualizat, eficient și sigur, pe baza calității vieții pacientului, a răspunsului acestuia la terapie, a potențialelor efecte adverse, a compleanţei proprietarului și a costurilor medicamentaţiei (Figura 3).

Recenziile sistematice recente cu privire la eficacitatea bazată pe dovezi (Tabelul 2) și liniile directoare ale ghidurile publicate de Task Force International pentru DAC oferă recomandări și noi abordări ale intervențiilor terapeutice, bazate pe constatarea dacă pacientul se confruntă cu o erupţie acută sau prezintă leziuni cutanate. Abordarea erupţiilor acute Erupţiile acute apar de obicei atunci când alergenii la care sunt sensibilizați câinii sunt cei mai prevalenți. Acești factori, ce conduc la apariţia erupţiilor, sunt factori de mediu (de exemplu, acarieni din praful de casă, spori de polen), alergeni alimentari și/sau alergeni din saliva puricilor, iar aceștia pot fi exacerbaţi de infecții secundare. Faceți un efort pentru a identifica, evita și/sau elimina acești factori declanșatori și cei care contribuie la apariţia erupţiilor acute. Atunci când se identifică factorii ce conduc la apariţia erupţiilor:
Se caută dovezi de existenţă a puricilor sau a excrementelor de purici, în special în zonele endemice; Se investighează posibila ingerare a factorilor declanșatori din alimentaţie, la care este cunoscut câinele ca fiind sensibil; Se investighează posibila prevalență și expunerea la alergenii aerieni (de exemplu, consultarea numărului de granule de polen într-un metru cub de aer);
Se efectuează examenul citologic (+/- cultura bacteriană a pielii și susceptibilitatea, dacă este indicată) pentru a confirma prezența infecțiilor bacteriene și/sau fungice cutanate și ale urechii.

Aceste erupţii pot fi tratate cu o combinație de:

- Băi frecvente, cu șampoane și substanţe hidratante antipruriginoase și/ sau antimicrobiene ușoare, neiritante;
- O cură scurtă cu glucocorticoizi orali și/sau topici;
- Controlul expunerii la purici și la alergeni alimentari.
- Abordarea bolii cronice

Asemănător cu abordarea erupţiilor acute, factorii declanșatori ai bolii cronice trebuie identificați și corectați. Focalizarea gestionării semnelor cronice pe identificarea celor mai sigure și eficiente modalități terapeutice pe termen lung și gestionarea infecțiilor secundare recurente
cronice, se poate realiza printr-o combinație de intervenții, incluzând: Băi frecvente, cu șampoane și substanţe hidratante antipruriginoase și/ sau antimicrobiene ușoare, neiritante; Medicamente sistemice antiinflamatoare și antipruriginoase; Imunoterapie alergen – specifică (ASIT).

Gestionarea terapeutică

Medicamente antiinflamatoare și antipruriginoase

Glucocorticoizi topici
Această formă de terapie este cea mai adecvată pentru utilizarea pe termen scurt, în special în erupţiile acute, o dată până la de două ori pe zi, pentru a preveni potențialele efecte adverse, cum ar fi atrofia cutanată și calcinoza. Există dovezi rezonabile ale eficacității
spray-ului cu 0,015% triamcinolon acetonid și hidrocortizon aceponat în tratarea DAC. Alţi glucocorticoizi topici utilizaţi frecvent includ valeratul de betametazonă și furoatul de mometasonă cremă.

Glucocorticoizi orali

Există dovezi solide care  demonstrează eficacitatea ridicată a glucocorticoizilor orali în tratarea DAC: Acționează rapid și, timp de mai mulți ani, au constituit principalul tratament al DAC, în special în perioada de erupţii acute;
Reprezină o opțiune mai puțin ideală de tratament pentru gestionarea pe termen lung a bolii cronice, datorită răspunsului antiinflamator cu spectru larg, nespecific și a multor potențiale efecte adverse;
Este important a recunoaște faptul că unii câini atopici pot avea nevoie de glucocorticoizi pe termen lung atunci când alte terapii dau greș, induc efecte adverse sau nu pot fi încercate din cauza limitărilor financiare ale clientului. Dacă este necesară utilizarea pe termen
lung a glucocorticoizilor sistemici, este esențial să se încerce identificarea celei mai sigure și celei mai mici doze, ca și frecvența de administrare la care aceste doze rămân eficiente (de exemplu, o doză țintă pentru prednison este 0,25–0,5 mg/kg administrată oral, la 48
de ore sau dexametazona 0,1-0,3 mg/kg administrată oral, la 48 de ore). Pentru a reduce supresia suprarenală, trebuie evitate preparatele injectabile.

Ciclosporina
Există dovezi solide care demonstrează eficacitatea ridicată a ciclosporinei, un inhibitor al calcineurinei, în tratamentul DAC. Ciclosporina administrată per os este aprobată în tratamentul DAC pe termen lung în doză 5 mg/kg administrată per os, la 24 de ore, iar efectele adverse sunt mai puțin
frecvente la această doză. Ciclosporina poate necesita 4 până la 6 săptămâni pentru a realiza o îmbunătățire clinică satisfăcătoare; prin urmare, nu este potrivită în tratarea erupţiilor acute.

Tacrolimus cremă 0,1%
Tacrolimus, un alt inhibitor al calcineurinei, prezintă dovezi solide în privinţa eficacitaţii. Acesta este cel mai potrivit pentru tratarea leziunilor localizate și pare a fi sigur pentru utilizare pe termen scurt.

Misoprostol
Misoprostolul, un analog al prostaglandinei E1, prezintă dovezi solide în privinţa unei eficacităţi modeste la o doză de 5 mcg/kg administrată per os, la 8 ore.

Pentoxifilina
Pentoxifilina, un inhibitor al fosfodiesterazei, prezintă dovezi rezonabile ale eficacității la o doză de 10 mg/kg administrată per os, la 12 ore. Cu toate acestea, un studiu mai recent, în care s-au utilizat doze mai mari - 20 mg/ kg administrată per os, la 8 de ore - în combinație cu acizi grași esențiali per os (EFA), a demonstrat un beneficiu mai mare. Pentoxifilina prezintă un profil bun în materie de siguranță, dar nu este potrivită în tratarea erupţiilor acute, din cauza debutului lent al acțiunii sale (4-6 săptămâni). Poate fi cea mai potrivită ca terapie adjuvantă cu medicamente
precum glucocorticoizii, în afecțiunile cronice.

Interferon recombinant
Această formă de terapie are  o anumită eficacitate semnalată, cu toate acestea, dozarea și protocoalele privind beneficiile și siguranța optimă sunt deocamdată necunoscute.

Antihistaminice & EFA (acizi grași esențiali)
În ciuda utilizării lor extinse în practică, nu există dovezi suficiente pentru sau împotriva utilizării antihistaminicelor și a EFA în cadrul tratamentului DAC. În timp ce antihistaminicele și EFA nu sunt potrivite pentru erupţiile acute, acestea pot prezenta totuși o anumite eficacitate:

- La pacienţii cu prurit ușor;
- Ca parte a unei terapii combinate;
- Cu rol preventiv;
- Ca agenţi adjuvanţi în terapia cu glucocorticoizi.

 Antistaminicele orale care pot fi utilizate includ:
- Fexofenadin (18 mg/kg administrat oral, la 24 de ore);
- Hidroxizin (2 mg/kg administrat oral, la 12 ore);
- Combinaţie de hidroxizin (20,9 mg/10 kg) și clorfeniramin (0,7 mg/10 kg) (divizat) administrat oral, la 12 de ore;
- Cetirizină (0,5-1 mg/kg administrată oral, la 12 ore).
La ora actuală, nu există nicio dovadă privind eficacitatea superioară a vreunei combinații, posologii, raport sau formulare, inclusiv a dietelor îmbogățite cu EFA, pentru ameliorarea calităţii pielii și a blănii, ca și a reducerii pruritului, la câini cu DAC.
Se recomandă produse de înaltă calitate cu acizi omega 3 - acid eicosapentaenoic (EPA) și acid docosahexaenoic (DHA) – administrat oral, în doză zilnică de 300 mg (180 mg EPA și 120 mg DHA) pe 4,5 kg.

Maleat de oclacitinib
Maleatul de oclacinib, un inhibitor al JK, reprezintă o terapie ţintită orală nouă și unică, care inhibă selectiv citokinele dependente de JAK-1 implicate în inflamația alergică și prurit, în special IL-31.Acesta este aprobat în tratamentul dermatitei alergice sau a dermatitei atopice la câinii cu vârsta
mai mare de 12 luni. Mai multe studii controlate au indicat un nivel de eficacitate comparabil cu cel al glucocorticoizilor și al ciclosporinei, cu un debut de acțiune rapid (în termen de 24 de ore) pentru controlul pruritului. Este potrivit pentru tratamentul erupţiilor acute cât și pentru gestionarea maladiei pe termen lung. Nu se cunoaște siguranța oclacitinibului în combinație cu agenți imunosupresivi sistemici, cum ar fi glucocorticoizii sau ciclosporina. Poate fi utilizat în siguranţă cu alte medicamente comune, cum ar fi antibiotice, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, antiparazitare, vaccinări și imunoterapie. S-a demonstrat că nu interferează cu rezultatele testelor alergologice după 30 de zile de la administrare.


Este nevoie să fie efectuate mai multe studii pentru a se demonstra dacă utilizarea pe termen lung a oclacitinibului va interfera cu rezultatele testării alergologice. Oclacitinibul este contraindicat la câinii cu infecții grave și poate crește sensibilitatea la infecții, demodicoză și afecțiuni neoplazice.
Cele mai frecvente efecte adverse sunt semnele gastrointestinale. Au fost, de asemenea, raportate letargie, mase cutanate și subcutanate benigne nespecifice, histiocitoame, papiloame, infecții ale tractului urinar/cistită, piodermite și otite.
Mielosupresia poate reprezenta un motiv de îngrijorare, în special dacă este administrat în doze ce depășesc indicaţiile de pe etichetă. Intervalul de dozare recomandat este de 0,4 până la 0,6 mg/kg administrat oral, la 12 ore, cu sau fără mâncare, pentru primele 2 săptămâni; apoi la 24 de ore,
pentru întreținere. Deși producătorul nu recomandă monitorizare specifică prin analize de laborator pentru oclacitinb, se recomandă vizite frecvente de verificare pentru a evalua rezultatele analizelor de laborator, până când vor fi disponibile mai multe studii privind siguranța pe termen lung.
La începutul tratamentului: hemoleucogramă completă (CBC), profil biochimic seric, analiză de urină, (+/-) cultură din urină.                                                                                        La 1 lună și la 3 luni după tratament: CBC.
La fiecare 6 luni după tratament: CBC, profil biochimic seric, analiză de urină și cultură din urină.

Gestionarea terapeutică
 

Terapie antimicrobiană
Dacă nu este tratată infecția, gestionarea alergiei va eșua complet. Datorită incidenței ridicate a rezistenței plurimedicamentoase, reduceți utilizarea antibioticelor în favoarea produselor antimicrobiene topice și a antibioticelor cu spectru restrâns. Infecțiile bacteriene și fungice ușoare
și localizate pot fi tratate cu produse antimicrobiene topice, cum ar fi unguente, creme, geluri, spray-uri, spumante sau șervețele conținând antiseptice, antibiotice și/sau antifungice. Cazurile mai severe sau generalizate pot necesita antibiotice sistemice. Pentru a
identifica și a reduce la minimum rezistența la antibiotice în cazurile recurente și care nu răspund la tratament, alegeți antibioticul pe baza culturii și testării susceptibilității. Pentru a reduce la minimum eșecurile și recidivele tratamentului și a ajuta la prevenirea rezistenței, sunt importante durata
corectă și dozele adecvate.

Noile terapii includ:

- Oxiclorină
- Preparate cu clorhexidină (șampon, gel, spray, etc.);                                                                                                                                                                                                              -Băi cu hipoclorit de sodiu (1-2 linguri de înălbitor la un litru de apă).

 

 

Șampoanele calmante și/sau antimicrobiene, neiritante și cremele/loţiunile hidratante pot fi utile pentru a reduce sau a controla pruritul și infecțiile în puseele acute și în afecţiunea cronică.
În prezent nu există dovezi care să demonstreze vreun beneficiu al șampoanelor sau balsamurilor care conțin lipide, făină de ovăz, pramoxină, antihistaminice sau glucocorticoizi.
S-a dovedit că băile săptămânale de câte zece minute, cu un șampon conținând antiseptice, lipide și zaharuri complexe (Allermyl, Redoderm) reduc pruritul în 24 de ore, la 25% dintre câini.
Îmbunătăţirea barierei cutanate EFA administraţi oral, șampoanele și spray-urile neiritante și cremele/loţiunile hidratante, precum și alte produse topice care conțin lipide, cum ar fi colesterolul, EFA și/sau complexele de ceramide, pot fi de folos ca terapie adjuvantă pentru a proteja sau îmbunătăți bariera epidermică. Studii recente controlate sugerează că produsele topice pe bază de ceramidă, cum ar fi Allerderm Spot-On,Dermoscent Essential- 6 Spot-On, Retopix fluido, pot ajuta la reducerea semnelor clinice de DA la câini.
Un șampon și un spray care conțin fitosfingosină precursoare a ceramidei (Douxocalm) și un șampon conținând antiseptice, acizi grași și zaharuri complexe (Allermyl) au demonstrat îmbunătățiri clinice similare.
Sunt necesare studii suplimentare pentru a determina adevăratele beneficii ale diferitelor terapii privind afectarea barierei cutanate a câinilor atopici. Imunoterapia alergen-specifică Încercați cât mai devreme ASIT ori de câte ori este diagnosticată DAC. ASIT rămâne tratamentul de elecţie pentru
gestionarea pe termen lung a DAC, datorită efectului țintit foarte specific și a siguranței, în ciuda faptului că există doar puţine studii controlate care susțin eficiența sa. Nu este utilă în tratarea erupţiilor acute din cauza debutul lent al acțiunii sale (până la 12 luni).
Aspectele cruciale care maximizează succesul și reduc la minimum efectele adverse ale tratamentului includ: Selecție riguroasă a alergenilor în corelaţie cu expunerea la mediul înconjurător; Reglarea posologiei și a schemei de tratament la nevoile fiecărui pacient. ASIT subcutanată a fost administrată timp de mai mulți ani, cu o rată de succes de 50% până la 80%.

Imunoterapia sublinguală
Imunoterapia sublinguală (SLIT), sau „picături pentru alergie“, reprezintă o formă recentă de imunoterapie alergenică, formulată cu extracte pe bază de glicerină într-un vehicul care mărește absorbția prin mucoasa bucală și este în general personalizată pentru fiecare pacient, pe baza
reacțiilor pozitive la testele alergologice. Aeroalergenii sunt formulați și administrați printr-un dozator cu pompă direct pe mucoasă, sub și în jurul limbii (Figura 4) Acești alergeni sunt absorbiți prin mucoasa bucală, apoi absorbiţi și prelucraţi de către celulele dendritice oromucozale specializate.
Deși SLIT a fost utilizată pe scară largă în Europa pentru tratarea alergiilor umane, a devenit recent disponibilă în Statele Unite și pentru tratarea animalelor.
Principalul avantaj al SLIT îl reprezintă ușurința în administrare, ceea ce este benefică pentru:

Câinii care nu tolerează injecţiile;
- Proprietarii care consideră injecţiile dificil de administrat sau sunt înspăimântaţi de ace.
- Glicerina oferă un gust ușor dulce, pe care mulți câini îl văd ca pe o delicatesă. Protocolul recomandat în general, cuprinde o schemă posologică nedefinită, de două ori pe zi.
În prezent, câţiva furnizori de SLIT oferă propriile lor formulări cu protocoale diferite. Este recomandat un studiu privind terapia, desfășurat pe parcursul unui an, cu toate că durata totală ideală a tratamentului nu este cunoscută în prezent. SLIT pare a fi foarte sigură, iar cele mai
frecvente reacții adverse sunt frecarea feței (de diverse suprafeţe sau obiecte), agravarea tranzitorie a pruritului și semnele gastrointestinale care se pot rezolva spontan în decurs de 1 până la 2 săptămâni. Dacă simptomele persistă, schema de tratament poate fi modificată pentru a ajuta la
gestionarea efectelor secundare.
Există doar câteva studii care demonstrează, pe baza testării alergologice, eficacitatea SLIT la câinii atopic. Un studiu clinic deschis necontrolat al SLIT asupra DAC, la care s-a utilizat o formulare și o schemă posologică echivalentă cu un produs comercial, a demonstrat un nivel de eficacitate similar celui realizat prin imunoterapie injectabilă. Interesant că 49% din câinii care nu au răspuns anterior la imunoterapia injectabilă, au răspuns favorabil la SLIT.
Pentru a determina adevărata eficacitate a SLIT și pentru a demonstra dacă o anumită formulare, doză sau schemă de administrare este superioară pentru controlul DAC, sunt necesare studii controlate viitoare.
Imunoterapeutica dermatitei atopice canine (Lokivetmab; Cytopoint) Cytopoint este un anticorp monoclonal caninizat (dezvoltat la câine, neadecvat pentru utilizarea la pisică), care este direcționat spre interleukina 31. Anticorpul formează un complex cu IL 31 și complexul
este apoi biodegradat. Datorită specificității sale de atac și „eliminare“ benignă din organism, aceasta reprezintă o terapie foarte „sigură“, la câine.

Anticorpul se administrează prin injectare subcutanată.
O reducere drastică a pruritului se observă în decurs de câteva ore, până la 1-2 zile, după administrarea injecției. Până în prezent, conform datelor existente, produsul este menționat a fi benefic la 95% dintre pacienți. Durata medie pentru care o anumită „doză“ care controlează
pruritul, este de aproximativ 4 săptămâni, dar poate varia de la 2 săptămâni până la 6-8 săptămâni. Într-o recentă evaluare retrospectivă a 42 de câini tratați cu Cytopoint, 50% au beneficiat timp de 4 săptămâni, 20%, timp de 3 săptămâni și 10%, timp de 2 săptămâni. O proporție
de 10% a beneficiat timp de 5 săptămâni și 5%, timp de 6 săptămâni. O tendință a „dozelor“ de a nu da rezultate la fel cu cele administrate inițial, s-a observat la unii câini, odată cu schimbarea sezonului (de exemplu, în timpul iernii, o anumită „doză“ a funcționat timp de 4-5 săptămâni; odată cu venirea primăverii aceasta poate funcționa doar timp de 3-4 săptămâni etc.).

Avantaje:
1. Foarte sigur; poate fi utilizat la indivizi indiferent de vârstă (nicio restricție privind vârsta, așa cum se poate observa pentru Apoquel). Poate fi utilizat împreună cu oricare alte medicamente (de exemplu, se poate utiliza la câinii mai în vârstă care sunt tratați cu mai multe medicamente).
2. Medicamentul poate fi utilizat pentru „explozii“ ale dermatitei alergice (de exemplu, „odată“), pentru controlul sezonier al alergiilor și pe termen lung, pentru gestionare non-sezonieră.
3. Poate fi de folos atunci când Apoquelul eșuează.  Aceasta s-a observat în mai mute cazuri. Cytopoint a fost util pentru a controla pruritul la unii câini în cazul în care, practic, toate celelalte terapii au eșuat.

Dezavantaje:
1. Costul (mai ales la câinii de talie mare) ridicat;
2. Efecte secundare: foarte rar s-a observat letargie tranzitorie în urma unei „doze“;
3. Alergia legată de otita externă nu poate fi la fel de bine controlată ca manifestările cutanate ale alergiei. Astfel de pacienți răspund adesea bine la terapia steroidiană topică de întreținere pe termen lung. Imunoterapia intralimfatică

Fundamentarea utilizarii: cateva injecții cu volum foarte mic de alergeni vor avea o durată prelungită a beneficiului clinic antipruriginos. Într-un studiu recent, 20 de câini atopici au fost tratați cu alergeni precipitați pe alaun, injectați prin ghidaj cu ultrasunete la nivelul ganglionilor limfatici
poplitei, la interval de 4 săptămâni, de 3-7 ori și pacienții au fost evaluați după 28 de săptămâni. S-a observat un răspuns bun la terapie la 60% dintre pacienți. Într-un alt studiu, unui număr de 51 de câini atopici li s-au administrat 4-6 preparate injectabile, ghidate prin ultrasunete (0,1 ml, 200 PNU) la nivelul ganglionilor poplitei, o dată pe lună și au fost reevaluați la 1,2,3,6 și 12 luni. Un număr de 21 de câini au efectuat complet studiul. După 2-3 luni, s-a remarcat o îmbunătățire semnificativă ce a durat 12 luni.

Obiective terapeutice viitoare
Sunt necesare studii suplimentare pentru a investiga potențialele beneficii ale altor terapii pentru DAC, incluzând alți inhibitori ai kinazei, anticorpi monoclonali, diete și produse nutraceutice, cum ar fi probioticele. Progresele în înțelegerea acestei boli complexe și fascinante vor continua să
contribuie în viitor la identificarea unor noi soluții terapeutice. (traducere și adaptare după Sandra Koch, tvpjournal.com, 2015.) DA = dermatită atopică; ASIT = Imunoterapie alergen specifică; DAC= dermatită atopică canină; CBC = hemoleucograma; DHA = acid docosahexaenoic;
EFA = acid gras esenţial; EPA = acid eicosapentaenoic; IgE = imunoglobulina E; JK = kinaza Janus; SLIT = imunoterapie sublinguală.

 

Sursă : edu-veterinar.ro 

Articole Similare

Jun

17

Imunitatea umorală postvaccinală anti-CAV-1 la canidele de companie

Hepatita infecţioasă canină (denumită în trecut şi hepatita Rubarth) reprezintă una dintre maladiile infecţioase severe ale canidelor, dar, ca urmare a programelor de vaccinare practicate la câinii de companie, cunoaşte, în acest moment, o incidenţă scăzută la aceştia. Infecţia este cauzată de un adenovirus, adenovirusul canin de tip 1 (CAV-1) fiind agentul etiologic la hepatitei infecţioase canine. Studiul de faţă propune evaluarea eficienţei răspunsului imun umoral ca urmare a vaccinării împotriva hepatitei infecţioase canine produse de adenovirusul canin de tip 1 la canidele de companie.

Apr

28

Corelaţii clinico-ultrasonografice şi de diagnostic în chistul pancreatic la animalele de companie

Chisturile pancreatice au o frecvenţă relativ redusă în patologia medicală veterinară şi pot apărea din cauza proceselor benigne, în principal malformative, la nivelul unui canal pancreatic, dar şi maligne. Pseudochistul reprezintă o formaţiune cu aspecte similare cu ale chistului, la care peretele delimitant nu este compus din celulele epiteliale sau endoteliale, fiind generat de agenţi etiologici traumatici sau cu caracter progresiv. Chistul pancreatic sau pseudochistul pancreatic a fost decelat ecografic la 14 carnivore de companie, reprezentate de nouă canide şi cinci feline.

Apr

24

Diagnosticul şi terapia sindroamelor neurotoxicologice la animale

Neurotoxicitatea este efectul direct sau indirect al substanţelor chimice care perturbă sistemul nervos al oamenilor sau animalelor. Substanţele neurotoxice acţionează prin modificarea capacităţii sistemului nervos central (SNC) de a genera şi/sau transmite excitaţia către sistemul nervos periferic prin afectarea capacităţii de funcţionare normală a propriilor componente structurale fundamentale (neuroni, nervi, celule gliale şi sinapse) şi de sinteză a neurotransmiţătorilor. Cele mai importante coordonate de diagnostic în intoxicaţii sunt reprezentate de debutul brusc al semnelor clinice, compatibilitatea acestora şi, în special, sursa de expunere sau accesul la toxice/toxine. 

Apr

22

Traumatismul craniocerebral

Traumatismul cerebral reprezintă întreruperea funcţiei fiziologice şi alterarea structurii encefalului, induse de o forţă externă. Traumatismele craniene nu sunt întotdeauna însoţite de traumatisme cerebrale. Pentru a avea un traumatism cerebral, pacientul trebuie să prezinte: alterarea statusului mental, deficite neurologice şi/sau leziuni intracraniene confirmate prin imagistică avansată. Conduita terapeutică pentru tratarea câinilor şi pisicilor care prezintă leziuni traumatice cerebrale este extrapolată din medicina umană, studii clinice izolate la animale şi din experienţă de cabinet. 

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<