Sfaturi Utile ale Medicului Veterinar

Hrana scroafelor care alăptează trebuie să aibă un conținut ridicat de proteine și energie. Nivelul optim al proteinelor trebuie să fie între 25 și 30% pentru a oferi astfel purceilor, prin hrănirea cu laptele de la mamă, un nivel bun de proteină și energie. De asemenea, cu scopul de a produce lapte, scroafele au nevoie de suficientă apă proaspătă. Oferi-ți-i acces la apă curată zilnic, cu ajutorul adăpătorilor speciale pentru porci.Calitatea lactației scroafelor este esențială, deoarece reprezintă hrana purcelușilor în primele zile de viață și astfel, sănătatea ulterioară a întregului efectiv. Purcelușii trebuie hrăniți cu laptele scroafei, pentru că, e bogat în proteine

Știți care păsări sunt predispuse cel mai mult la canibalism și ciugulitul penelor? Fazanii! Ciocurile lor sunt deosebit de ascuțite. Astfel, pot produce daune într-o perioadă scurtă de timp. La capitolul potențiale daune putem include și păsări care au fost agresate până ce și-au pierdut viața. Odată ce acest comportament nedorit apare, este foarte greu să îl stopăm. Canibalismul poate fi observat chiar și la puii de fazani de două săptămâni.Mulți crescători consideră că acest comportament este în natura fazanilor. Este ușor să observați dacă păsările voastre se ciugulesc între ele: unii fazani vor avea zone goale pe cap sau pene lipsă pe spate,canibalismul este un obicei care se formează

Puișorii au nevoie de atenția și grija noastră pentru a crește sănătos și pentru a avea un efectiv mare. În procesul de îngrijire, îl reprezintă curățarea și igienizarea adăpostului. Umiditatea crescută din adăpost reprezintă o condiție favorabilă în dezvoltarea unor microorganisme sau paraziți. Ouăle de viermi se pot transmite atât prin hrană, cât și prin apa de băut, cauzând diverse tulburări ale sistemului digestiv. Bolile parazitare apar frecvent la păsările din gospodărie, acestea fiind cauzate de paraziții interni. Ascaridioza este o boală parazitară cauzată de helminți care se găsesc în aparatul digestiv. Bolile cauzate de helminții interni sunt foarte contagioase

O boală parazitară importantă, întâlnită la ovine, este babesioza, caracterizată prin evoluție sezonieră, estivală și zonală, în strânsă concordanță cu aria de răspândire și biologia vectorilor (căpușele).Agenții etiologici ai babesiozelor la ovine sunt reprezentați de Babesia motasi, de Babesia ovis și de căpușele Rhipicephalus bursa, Ixodes spp., Haemaphysalis spp., ca agenți transmițători.Babesioza oilor, denumită popular „cârceag“, apare din cauza parazitării intra-eritrocitare de către babesii care se dezvoltă, ajung la maturitate și se înmulțesc asexuat în celula gazdă.În absența unei deparazitări corespunzătoare a ovinelor, căpușele infestate cu babesii contaminează sângele animalului

Se îngrașă și moare! Te-au pus pe gânduri vecinii, prietenii, cunoscătorii cu acest avertisment sumbru? Nu mai apleca urechea la tot feluri de presupuneri! În rândurile de mai jos demontăm toate miturile legate de sterilizarea micuțelor feline. Să ascultăm și părerea specialiștilor...După sterilizare devin emai blândă ,Eliberate de sub dictatura hormonilor, femelele devin mai calme și iubitoare. La rândul lor, masculii, uitând de operațiunea „căutați femeia“, își reduc impulsurile agresive. Devin mai calmi, afectuoși, deci mai fericiți. Tumorile mamare și infecțiile uterine sunt mai frecvente în cazul pisicilor care au avut cel puțin o dată un pui, dacă felina nu a fost supravegheată

Anemiei Infecţioase Ecvine Dintre bolile transmisibile cu un înalt grad de periculozitate pentru efectivele de ecvine, Anemia Infecțioasă este afecțiunea care generează pierderi economice importante prin reducerea efectivelor ca urmare a sacrificării sau moartea animalelor bolnave, prin costurile mari pentru supravegherea și eradicarea bolii, a restricţiilor privind mişcarea animalelor pe plan local, național și internațional. Pentru informarea crescătorilor de cabaline, reamintim că Anemia Infecţioasă Ecvină (AIE) cunoscută şi sub denumirea de febra de mlaştină, este o boală virală produsă de un lentivirus cu acţiune complexă, fiind răspândită pe tot globul

Bronşita infecţioasă este o boală virală caracterizată prin manifestări respiratorii grave şi mortalitate la puii de găină şi prin scăderi ale ouatului la găinile adulte. Infecţia a fost descrisă prima dată în 1931 în SUA. După al Doilea Război M., boala a cuprins Europa, iar în România a fost diagnosticată în anul 1965.Bronşita infecțioasă este produsă de un coronavirus care prezintă pluralitate antigenică, fiind indicate peste 20 de serotipuri. Virusul are tropism pentru celulele epiteliale ale căilor respiratorii anterioare, ale oviductului şi tubilor urinifieri, mai exact tulpinile nefrotoxice. Acesta este sensibil la razele solare, căldură şi la antisepticele uzuale.

Colibaciloza este o boală infecțioasă produsă de Escherichia coli, un germen condiționat patogen care posedă o gamă largă de factori de patogenitate și anume factori de adeziune, ce favorizează fixarea și multiplicarea agresivă a germenului pe epiteliul intestinal, producerea de toxine termolabile și termostabile etc. Acești factori sunt manifestați atunci când, în crescătoriile de porci, nu sunt asigurate condiții corespunzătoare de zooigienă, de exemplu apă murdară și rece, dejecții neîndepărtate, hrană căzută din hrănitori, hrană fermentată etc. și atunci când nu sunt respectați factorii tehnologici, precum hrană insuficientă sau dezechilibrată calitativ, temperatura

Salmoneloza este considerată una dintre principalele boli ale porcinelor și aceasta se poate transmite de la porci la om. În majoritatea cazurilor este produsă de Salmonella choleraesuis și mai rar de alte tipuri de Salmonella. Se manifestă frecvent la purceii în vârstă de 2-4 luni și mai rar la cei de peste 6 luni. Porcii adulți sunt mai rezistenți, dar pot fi purtători, astfel scroafele purtătoare contaminează purceii în perioada de alăptare. Apariția bolii este favorizată de condiții necorespunzătoare de igienă, alimentație, microclimat și de prezența altor boli în efectivele de animale. Inițial, se îmbolnăvesc purceii subdezvoltați și ulterior ceilalți, avind o stare de sănătate bună.

Genul Actinomyces cuprinde 41 de specii de bacterii ce au caractere asemănătoare şi produc afecțiuni similare la om și la mamifere domestice și sălbatice. Aceste bacterii au ca loc de dezvoltare mucoasa oronasofaringiană a mamiferelor, putând să producă piogranuloame caracteristice, localizate în os, în ţesutul conjunctiv subcutanat, în piele și în organele interne. Principalul agent etiologic este Actinomyces bovis, germen al mucoasei orofaringiene, întâlnit în special la erbivore. De regulă, germenul nu produce boala deoarece nu dispune de factorii de agresiune necesari pentru a penetra o mucoasă normală. Însă, dacă intervin anumiți factori, de natură să lezioneze integritatea mucoasei.