Sfaturi Utile ale Medicului Veterinar

Infecţiile colibacilare afectează tineretul tuturor speciilor de animale domestice, cu predilecţie nou-născuţi, la care produc enterite sau septicemii şi, în mai mică măsură, sunt prezente la alte categorii de vârstă.Receptivitatea cea mai mare o au animalele tinere, mai ales în primele 10-12 zile de viaţă.Instalarea infecţiei colibacilare este condiţionată de existenţa unor factori favorizanţi, care determină scăderea rezistenţei organismului nou-născuţilor. Aceştia sunt reprezentaţi de: furajarea deficitară a femelelor gestante, mai ales în ultima perioadă de gestaţie (furaje carenţate în vitamine şi proteine, furaje alterate, mucegăite); condiţii zooigienice necorespunzătoare;

Deparazitarea animalelor, fie cu substanţe antiparazitare cu spectru larg, care să prindă mai multe grupe de endo şi ectoparaziţi, fie, dacă s-a efectuat examenul coproparazitologic, cu substanţe antiparazitare care să cuprindă în spectru paraziţii diagnosticaţi.Vacinarea de necesitate contra următoarelor boli infecţioase:Agalaxia contagioasă (răsfugul alb), boală infecţioasă produsă de Mycoplasma agalactiae, care se poate exprima clinic la femelele gestante prin agalaxie imediat după fătare, sau prin forme articulare sau oculare, ultimele două forme fiind mai frecvent întâlnite la tineret şi la berbeci.La caprele mame se va face vaccinarea în perioada de gestaţie.

suineSindromul cu tulburări de reproducţie şi respiratorii la suine (PRSS) este o boală infectocontagioasă de natură virotică, întâlnită la suine. Apariţia bolii în efectiv produce pagube economice prin tulburările de reproducţie şi respiratorii, precum şi prin cheltuielile cu profilaxia şi combaterea. În SUA s-a estimat că din cauza acestei boli se pierd, în medie, 500 dolari/scroafă/an.Etiologie. În prezent este unanim acceptat că virusul Lelystad, izolat de Wensvvort şi col., de la diverse cazuri de porci mistreţi bolnavi, este agentul etiologic al PRRS.Acest virus conţine ARN, are formă sferică cu dimensiuni de 50-72 mm, fără proprietăţi hemaglutinante .

Avortul salmonelic al oilor este o boală infecţioasă, întâlnită în efectivele de ovine, în care poate să determine, în anumite situaţii, pierderi economice importante.Boala este produsă de bacteria Salmonella abortus ovis (grup B). Ea se suspicionează atunci când apar avorturi la oile gestante şi îmbolnăviri la miei în primele 15 zile de viaţă.

Lipsa boxelor de fătare favorizează răspândirea infecţiei. În timpul avorturilor şi după avort, oile elimină, odată cu lichidele fetale, şi foarte multe bacterii. Transmiterea infecţiei în teritoriu se realizează prin introducerea de oi purtătoare şi eliminatoare de bacterii, sau prin berbeci de reproducţie, deşi avortul salmonelic al oilor nu este o boală cu transmitere sexuală.

Este o boală infecţioasă, bacteriană, cu evoluţie cronică, specifică porcilor, manifestată clinic prin diaree, urmată de slăbire. Adenomatoza intestinală este denumirea generică atribuită unui complex de afecţiuni intestinale ale porcului, cu aspecte destul de diferite, dar care au element comun îngroşarea pronunţată a peretelui intestinului subţire, prin proliferarea epiteliului mucos.Din acest complex fac parte patru afecţiuni: adenomatoza intestinală propriu-zisă, enterita proliferativă hemoragică, enterita necrozantă şi ileita regională.
Boala este cunoscută de mult timp, fiind răspândită pe toate continentele

Râia reprezintă este cea mai importantă afecţiune dermatologică a porcilor şi face parte dintre cele mai răspândite boli parazitare la această specie. Este produsă de către acarianul Sarcoptes scabiei var. suis, etiologia bolii fiind cunoscută de peste o sută de ani. Cu toate acestea, boala este răspândită în toată lumea şi reprezintă o cauză importantă aRâia porcilor nu se transmite la alte specii şi nici la om sau mai bine spus dacă sarcopţii sunt transmişi la alte specii, aceştia pot irita tranzitoriu pielea, dar nu se pot înmulţi. Parazitul trăieşte aproape tot timpul pe gazdă (porc). Este de dimensiuni foarte mici, aproape invizibil cu ochiul liber

Cunoscută şi sub denumirea de “Transmissible gastroenteritis” (TGE), este o boală infectocontagioasă de natură virală care afectează suinele, producând pierderi prin mortalitate, în special la purceii sugari, în primele 10-15 zile de viaţă.Diagnosticul se suspicionează pe baza datelor epidemiologice şi anatomoclinice şi se confirmă prin examen de laborator.Boala se întâlneşte numai la suine. Când apare într-un efectiv indemn, porcinele de toate vârstele sunt la fel de receptive la infecţie, însă gravitatea bolii este invers proporţională cu vârsta. În special purceii, în primele 10-15 zile de viaţă, fac o formă gravă de boală, mortală în proporţie de 80-100 la sută.

La păsări sunt descrise două boli produse de bacteriile din genul Salmonella: Tifopuloroza (produsă de bacteria Salmonella pullorum-gallinarum, cu importanţă doar pentru sectorul avicol), întâlnită la găini şi curci şi Paratifoza aviară ( produsă de diverse serotipuri de bacterii ale genului Salmonella), această entitate constituind o problemă de sănătate publică fiind prezentă la găini și păsări domestice. Deoarece ambele boli se pot transmite atât orizontal (tuturor păsărilor coabitante) cât şi vertical (de la o generaţie la alta, prin intermediul ouălor de incubaţie provenite de la păsări infectate), legislaţia veterinară cuprinde măsuri privind controlul efectivelor de păsări

Mamita gangrenoasă este o boală infectocontagioasă bacteriană, sporadică sau enzootică, întâlnită la oi şi la capre. Agentul etiologic este Staphylococcus aureus, o bacterie rezistentă în mediul exterior, care trăieşte ca epifită pe pielea animalelor.La boală sunt receptive numai oile şi caprele aflate în perioada de lactaţie, fiind frecventă primăvara, mai ales la ovinele tinere şi din rase perfecţionate. Bacteria se transmite cu uşurinţă de la un animal la altul, fiind purtată de mâinile mulgătorilor, de mieii care sug şi care pot produce traumatisme ale ugerului, dar şi prin aşternut. După o perioadă de incubaţie de 24-30 de ore, boala debutează brusc, cu febră, abatere şi jenă în locomoţie.

caprelor Foarte mulţi crescători de capre ne-au semnalat problemele foarte grave de sănătate apărute, în special, la iezi şi la miei, care s-au soldat cu pierderi importante fie prin stagnarea în creştere, fie prin mortalităţi ridicate. În urma discuţiilor şi prin consultări cu specialiştii în medicină veterinară am ajuns la concluzia că este vorba de ectima contagioasă. La infecţia cu virusul ectimei sunt receptive numai oile şi caprele, iar tineretul este mai sensibil decât adulţii. Cei mai predispuşi sunt mieii sugari începând cu vârsta de 2-3 săptămâni şi tineretul până la 2-3 luni. Sensibilitatea la infecţie este mai mare la animalele din rasele ameliorate şi la cele cu slabă intreținere