Sfaturi Utile ale Medicului Veterinar

Multora dintre noi ni s-a intamplat ca atunci cand am adoptat o pisica sau poate ca am primit-o in dar, sa nu stim ce nume sa ii alegem. Doar ne dorim sa i de potriveasca perfect, nu? Parca am tine cont si de culoarea blanitei, de lungimea acesteia, dar, foarte important, trebuie sa i se potriveasca personalitatii pisicutei. Apoi ne mai gandim ca parca nu vrem nici sa fie prea comun numele, vrem ceva original… Si asa stam cateva zile bune cautand numele perfect al pufosului.

Urmeaza sa faci o calatorie mai indelungata sau sa te muti in alta tara si ai o pisica? Si atunci apare problema: “Oare cum o vei transporta?”. Cel mai sigur pentru pisicuta este sa mergi cu masina. Insa daca nu ai aceasta posibilitate, singura varianta ramane transportul cu avionul.Zborul cu avionul pentru pisica  ta poate fi o adevarata provocare. Fiecare companie aeriana are propria politica de zbor care implica transportul animalelor. Este necesar sa verifici exact care sunt regulile companiei aeriene cu care urmeaza sa zbori. In cazul in care iti permiti sa alegi dintre mai multe, este de preferat sa te decizi asupra uneia care accepta transportarea pisicutei in avion, in cabina pasagerilor. Din pacate, multe dintre ele accepta transportarea animalelor doar in cala pentru bagaje.

Strutul este cea mai mare specie de pasari, care se deosebeste de celelalate specii prin faptul ca poate atinge o inaltime de 2,6m si o greutate corporala de 150-160 Kg. Cresterea si exploatarea strutilor in captivitate este o preocupare veche a oamenilor, iar in ferme speciale a inceput in 1857 in Africa de Sud, China, Marea Britanie, Zimbabwe, Bostwana.Datorita greutatii nu poate zbura, dar in schimb este foarte bun alergator, din cauza celor doua picioare puternice prevazute cu doua degete. Desi sunt grei, strutii nu se afunda in nisip, deoarece sub fiecare deget se afla cate o pernita elastica. Viteza de deplasare poate atinge 45 Km/h. Strutul adult prezinta dimorfism sexual

La inceputul perioadei de eclozare, masculii despart femelele de restul cardului si ocupa un teritoriu de depunere a oualor, pe care il apara riguros de adversari. Si intre femele apare o ordine de rang care se manifesta prin "sasait", ciugulit si uneori chiar prin lovituri, daca este necesar chiar si impotriva masculilor nepoftiti.Activitatea femelelor incepe de obicei inainte de cea a masculior. Un grup de imperechere este compus de obicei dintr-un mascul, o femela principala si una pana la patru femele secundare. Pentru actul de imperechere principal, perechea principala se separa de restul grupului. Masculul atrage femela prin strigatul sau pentru imperechere, asa zisul "Booming

In mediul natural al strutului hrana are rareori componenta si cantitatea necesara. Strutul isi selecteaza mereu hrana, mancand plante mici sau parti din plante atunci cand isi cauta hrana si prefera plantele suculente. Pentru a asigura supravietuirea in aceste conditii, functia aportului de hrana pune la dispozitie multa energie pentru cautarea hranei si mancat, precum si o curiozitate pentru obiectele care pot fi inghitite.Daca strutul este hranit cu nutret de buna calitate, acesta se va satura rapid. Consecinta pentru aceasta este faptul ca se consuma doar o parte din energia care este pusa la dispozitie pentru aportul de hrana. Strutii au tendinta de a-si consuma aceasta energie

Strutii au un apetit mare si mananca tot ce iese in cale, de unde si expresia, "ai un stomac de strut". Ratia strutului se compune din: vegetale verzi sau uscate 60%, fructe (banane, mere, pere) si legume (morcovi) 15%, proteine animale (oua, peste, insecte, mamifere mici) 4-5%, cereale 10-15%, saruri minerale si pietricele de marimi diferite. Dintre vegetalele ideale pentru hrana strutilor sunt lucerna si trifoiul cosite verzi sau palite. Aportul proteic al ratiei trebuie asigurat 50% din resurse animale si 50% din proteine vegetale. Ca cereale se pot utiliza: porumb, orez, ovaz, secara. Ratia se completeaza cu saruri minerale, oligoelemente, vitamine, aminoacizi, enzime

Oul de strut parcurge procesul de incubare in trei etape si anume: prima etapa se refera la evolutia embrionului din cele doua zile cand strabate oviductul, a doua etapa dureaza 38-42 zile si se termina cand puiul iese din ou si incepe sa respire prin plamanii proprii si a treia etapa dureaza 7 zile, in care puii se mentin in statia de incubatie fara mancare si apa. Oul de strut nu se sterge de mucoasa cu care este acoperit la expulzare, acesta trebuie sa se usuce singur. La struti, clocitul este facut facultativ atat de femela (ziua) cat si de mascul (nopatea), incubatia oualor durand 42 de zile si ecloziunea 7 zile. In timpul incubatiei trebuie asigurati parametri de microclimat

Paunul (Pavo cristatus domesticus), este o pasare originara din Asia, unde traieste in stare domestica si salbatica.In Europa paunul a fost adus in secolul VI, in Grecia si Italia pentru a fi crescut in parcuri amenajate special. Mult mai tarziu paunul a fost adus la noi in tara. Primele exemplare au fost crescute in orasele Arad, Timisoara si Oradea.Populatiile care exista la ora actuala in Romania prezinta cinci varietati de culoare: paunul comun albastru; paunul cu aripi negre; paunul alb; paunul cu gatul verde; paunul baltat. Paunul comun albastru. Culoarea penajului la mascul este albastra, iar pe gat si pe partea interioara a pieptului este albastrui cu luciu metalic verzui. Culoarea de pe cap este

Cresterea puilor de pauni in gospodariiDeoarece paunii se cresc in special ca pasari de ornament (desi carnea si ouale sunt comestibile), acestia nu se cresc in sistem intensiv de ordinul miilor de exemplare. Acest sistem este adoptat in mare numai pentru cresterea pasarilor de carne sau oua. Sunt doua sisteme de crestere a paunilor: sistemul de crestere extensiv sau gospodaresc (intretinere in libertate) si sistemul de crestere semiintensiv (intretinere in semilibertate, in adaposturi cu padocuri si scoaterea pe pasuni).Ne vom acupa de cresterea lor in sistem gospodaresc. Cresterea in sistem extensiv sau gospodaresc se face cu closti sau artificial.

Incubatia la pauni se poate face natural, cu closti adoptive sau artificial cu incubatoare mici sau mari. Capacitatea de ouare si fertilitate depinde de multi factori precum conditiile de crestere, alimentatia, temperatura sau varsta. Ouale paunitelor pot avea culoarea, in functie de rasa, de la alb la maro inchis. Deoarece se obtin un numar mic, ouale se folosesc aproape numai pentru reproductie.Cele care nu corespund ca marime, forma sau care au coaja fisurata, se pot consuma ca si ouale de gaina, compozitia oului de paun fiind asemanatoare cu a oului de gaina. Ouale pentru incubat trebuie sa vina de la parinti cu valoare genetica, sa nu prezinte modificari morfologice ale formei, sa aiba