Articole

Carcinomul cu celule scuamoase este tumoarea cea mai comună, în cazul bovinelor, având localizare
la nivelul capului în general şi al ochiului în special. Incidenţa acestei afecţiuni este diferită în funcţie de
mai mulţi factori: rasă (D. Griffin et al., 2005), vârstă (S. White et al., 2002), stare de întreţinere,
expunere prelungită la radiaţii ultraviolete (I. Yeruham et al., 1996), carenţa în vitamina A(W. Bollag,
1983), factori ereditari, factori iritativi (praf), motiv pentru care raportarea ei sub aspectul incidenţei
este foarte variată. Descris în mod special la vacile din rasa Hereford carcinomul scuamos apare şi la
alte rase.

Eficienţa curativă înregistrată în cazul terapiei nefritelor la câine necesită schimbarea acesteia
(terapia cu quinolone) sau dublarea terapiei antiinfecţioase prin folosirea unui antibiotic (betalactamină),
(D. F., E. Evans, 2000; E. H,, 2002).
Folosirea antibioticelor din grupa quinolonelor în farmacoterapia bolilor renale de natură bacteriană,
este foarte frecventă la câine (H. Bîrnă, Fl. Cîlmău, 1999La baza folosirii substanţelor antiinfecţioase din această clasă, stau o serie de avantaje, care subliniază
şi cresc specific indicaţiile, cum ar fi: preţul de cost mai redus, comparativ cu alte antibiotice şi alte
substanţe antiinfecţiose,

Bronşita infecţioasă este o boală contagioasă care afectează atît puii de găină, cît şi găinile adulte.
Boala se caracterizează prin difuzibilitate în tot efectivul de păsări în 24 de ore şi prin afectarea
aparatului respirator la tineret şi reproducător la adulte. Infecţia cu virusul bronşitei infecţioase are o
mare importanţă economică, în special prin scăderea producţiei de ouă (Elena Potecea, 2002;
T. Perianu, 2005).În baza simptomelor clinice este dificil de a diagnostica boala. Diagnosticul poate fi confirmat doar în
urma examenului de laborator, care cuprinde izolarea virusului pe embrioni de găină sau pe culturi din
trahee.

În ultimele decenii ramura creşterii suinelor s-a dezvoltat intens, devenind în numeroase ţări una din
principalele ramuri ale producţiei animaliere atât prin volumul produselor livrate, cît şi prin cantitatea de
nutreţuri combinate utilizate. În timpul de faţă alimentaţia suinelor este mijlocul cel mai la îndemână
pentru a stăpâni costurile de producţie şi calitatea produselor obţinute (I. Dinu, V. Bacila,
2002; V. Harea, V. Radionov, I. Rotaru, 2007). Pentru majorarea valorificării substanţelor nutritive din
nutreţurile combinate, diminuarea factorilor stresorii şi activizarea mecanismelor de adaptare,

Rezultatele prezentate în lucrare se referă la monitorizarea numărului de microorganisme izolate de
la carcasele de bovine, ovine şi porcine şi crescute pe medii nutritive: agarul peptonat, Endo, bismut sulfit agar şi
Saburo. Probele au fost prelevate de pe suprafaţa şi din profunzimea carcaselor provenite (din diferite raioane ale republicii), în perioada de comercializare a acestora Cercetările au stabilit că
dominanta microbiană de pe suprafaţa carcaselor constă în primul rând din E. coli şi streptococci. Cel mai mare
număr de colonii de microorganisme a fost determinat în probele prelevate de la carcasele de ovine şi porcine

” Este cunoscut faptul, că pentru a obţine performanţe în creşterea animalelor de fermă, şi
mai cu seamă a tineretului, este necesar de a include în raţiile lor promotori de creştere.
Promotorii naturali, spre deosebire de antibiotice, reprezintă nişte substanţe, care acţionează la
nivelul tubului digestiv fără să genereze rezistenţă bacteriană sau să se acumuleze în produsele
animaliere. Corectarea şi menţinerea mediului intestinal sănătos, care asigură eficienţa înaltă a
procesului de digestie a hranei este efectul lor major. Acesta se realizează prin susţinerea
mecanismelor autogenice de apărare

AVICOLNumeroase cercetări au evidenţiat capacitatea de creştere intensivă a ciupercilor pe diverse substraturi
celulozice, care după fructificare, rămân o sursă de proteină nevalorificată, dar care ar putea servi ca sursă
proteică netradiţională în alimentaţia animalelor şi păsărilor domestice. Acest moment permite specialiştilor o
flexibilitate mai mare în formularea reţetelor de nutriţie, utilizând materii prime cu o concentraţie specifică de
proteină. Cercetările efectuate au avut ca scop studierea influenţei substratului nutritiv de la producerea ciupercilor
din genul Pleurotus asupra indici productivi la pui de găină

Printre bolile infecţioase mai periculoase la iepure sînt: boala hemoragică, pasteureloza, mixomatoza
şi altele. Mai devastatoare se consideră boala hemoragică la iepure care evoluează cu o morbiditate şi
o mortalitate de pînă la 100 % în focarele de boală (Şevcenco et al., 1996; T. Perianu et al., 2005).
Boala hemoragică a iepurelui este o boală cu evoluţie acută, înalt contagioasă, care se caracterizează
prin tabloul diatezei hemoragice în toate organele, îndeosebi în pulmoni, ficat (D. Gelmetti et al. 1998;T. Perianu et., al. 2005. Boala hemoragică a iepurelui este o boală cu evoluţie acută, înalt contagioasă, care se caracterizează

Studierea aspectelor anatomice, histologice şi morfopatologice ale vaselor sanguine ale aparatului
de susţinere şi mişcare, este stimulată de cerinţele medicinei veterinare teoretice şi practice pentru
intervenţia corectă în regiunea acropodiilor (Ahmed Said Soliman, 1980; V. Lukianovski,
1989; V. Andrieş , 1998). Cunoaşterea surselor de vascularizare, a distribuţiei şi anastomozelor
în formaţiunile moi ale degetelor la bovine, joacă un rol extrem de important nu numai în condiţiile
funcţionării normale a aparatului de susţinere şi mişcare, ci şi în diversele maladii ale acestuia la nivelul
acropodiilor (I. Povajenko, V. Enciu, 1999).

Metodele de combatere a micotoxinelor sunt cunoscute de specialiştii din agricultură, însă acestea nu
întotdeauna se respectă. Plantele în timpul vegetaţiei, cît şi nutreţurile depozitate sunt atacate de fungi
patogeni, provocând micotoxicoze la animale. De regulă, nutreţurile cu un grad avansat de mucegai, nu sunt incluse în raţia animalelor, însă cele parţial atacate de fungi deseori se utilizează pentru alimentaţia animalelor, provocând astfel boli cronice cu semne generale puţin vizibile sau chiar fără manifestări Aplicarea suturii cu burdoneti a rănii peste 2 luni
1987). Reieşind din importanţa problemei abordate, în lucrare sunt descrise rezultatele analizei organoleptice.