Articole

Glanda tiroidă este formată din două structuri embrionare diferite, ceea ce reflectă funcția endocrină duală a acesteia. Celulele foliculare producătoare de tiroglobulină își au originea în evaginația medială a epiteliului faringeal. Principalul produs hormonal secretat de glanda tiroidă este 3,5,3’, 5’-L-tetraiodotironina sau L-tiroxina (T4). Al doilea hormon tiroidian, 3,5,3’-L-triiodotironina (T3), este secretat în cantități mult mai mici (aproximativ 20% din cantitatea de T4 secretată).Principalul produs hormonal secretat de glanda tiroidă este 3,5,3’, 5’-L-tetraiodotironina sau L-tiroxina (T4).

Voma este principala manifestare digestivă cu semnificație diagnostică și reprezintă o adevărată provocare pentru medicul veterinar. Ca mecanism reflex, vomitarea poate fi definită ca eliminarea conținutului stomacal solid și/sau lichid prin esofag, gură și/sau nări la exterior. În abordarea terapeutică se impune de la bun început a se face distincția între vomitarea (voma) centrală și cea periferică. Semnificația clinică deosebită și o abordare terapeutică diferențiată presupun luarea în considerație a faptului că voma se poate manifesta o singură dată

Prezenta lucrare se constituie într-o sinteză a datelor existente în literatura de specialitate cu privire la performanțele testelor de diagnostic direct și/sau indirect al babesiozei canine, conținând totodată și aspecte originale din partea autorului cu privire la rezultatele testelor genetice versus metodologia de diagnostic convențional. Mai mult, pe lângă diagnostic, protocolul propus aduce în atenția clinicianului aspecte cu privire la managementul terapeutic corelat cu specia responsabilă de infecție (alegerea protocolului și estimarea răspunsului medicamentos în funcție de specie).

Creşterea în captivitate a unor specii de ţestoase acvatice în multe situaţii nu se corelează cu necesităţile de hrănire şi microclimat, conducând frecvent la dezvoltarea unei patologii care nu a fost niciodată înregistrată la exemplarele sălbatice. Cel mai frecvent sunt produse modificări metabolice care pot evolua sever sau pot favoriza alte patologii secundare. Cele mai multe cazuri, consecutive hrănirii necorespunzătoare, sunt diagnosticate cu hipovitaminoză A şi hiperparatiroidism nutriţional secundar. Ca patologii secundare determinate de dereglări metabolice

Au fost examinate 380 de probe de sânge, recoltate pe anticoagulant (EDTA), de la câinii din perimetrul județului Tulcea (zonele riverane Deltei Dunării, Delta Dunării, Lunca Dunării, zona Complexului Razelm), în perioada aprilie - iulie 2007. Probele au fost recoltate de la câini din diverse rase, masculi și femele, având diferite utilități, cu vârste cuprinse între 6 luni și 14 ani. Prezența microfilariilor în sânge a stabilit diagnosticul de dirofilarioză la un număr de 128 de cazuri, ceea ce reprezintă un procent de 33,7%, infestația fiind prezentă de la vârsta de 1 an.

Hernia incizională la câine reprezintă dehiscența suturii tu­turor straturilor anatomice ale peretelui abdominal, cu păstrarea intactă a suturii cutanate, la locul de elecție al unei laparotomii (cel mai frecvent mediană ventrală). De­his­cența suturii se poate produce în decursul primei săp­tă­mâni postoperator după intervenția abdominală sau în ca­zuri cronice poate apărea după mai multe săptămâni, luni sau, mai rar, ani. În situația în care dehiscența suturii pa­rie­tale este totală, iar organele abdominale vin în contact cu mediul extern, vorbim despre eviscerație.

Hipotiroidismul este o tulburare a glandei tiroide, care este organul glandular în formă de fluture, localizat la nivelul gâtului, imediat sub laringe. Această glandă este responsabilă pentru producerea și secretarea hormonului tiroidian (tiroxina), care influențează aproape toate sistemele organismului. Tiroxina este hormonul responsabil, în primul rând, de reglarea ratei metabolice a mai multor țesuturi diferite din organismul animal. În hipotiroidism nu se produce o cantitate suficientă de tiroxină, ceea ce determină o încetinire a metabolismului acelor țesuturi.

Bolile aparatului urinar reprezintă un grup de afecțiuni în care terapia antibacteriană poate fi nejustificată, incorect recomandată, efectuată incorect (subdozată, supradozată, administrată pe o perioadă prea scurtă sau prea lungă). Rezultatul acestor manopere conduce la instaurarea unui tratament inadecvat, ale cărui consecințe conduc la ineficiență terapeutică, repetarea sau prelungirea tratamentului, un management clinic defectuos, dar și consecințe juridice. Astfel, recomandările în instituirea antibioterapiei

Dintre sindroamele diagnosticate la speciile de psitacine PDD (proventricular dilatation disease sau proventricular dilatation syndrome), entitatea morbidă este cea care încă generează multe dispute între specialişti, atât ca diagnostic şi patogeneză, cât şi ca terapie sau posibilităţi de intervenţie medicală optime. PDD a fost descrisă de specialişti încă de acum peste 40 de ani, primind diferite denumiri: ganglioneurită mienterică, MWD - Macaw wasting disease -, boala fiind diagnosticată prima dată la juvenilii acestei specii

Reglarea eozinocitemiei se face de către sistemul nervos şi numeroşi hormoni, unii cu acţiune diferită, în funcţie de cantitate, de condiţii fiziologice sau de alţi factori (foliculina, tiroxina, mineralocorticoizii), majoritatea cu acţiune eozinocitopenizantă: glucocorticoizii, ACTH-ul (acţionează tot prin eliberarea de corticoizi), adrenalina, insulina, testosteronul ş.a.; acţiune eozinocitopenizantă exercită şi heparina din mastocite sau din leucocitele bazofile, celule care influenţează leucocitele eozinofile şi prin heparină şi alte produse eliberate prin degranularea lor, sub stimularea IgE