Articole

Tromboembolismul arterial (ATE) este definit ca o ob­struc­ţie, de obicei urmată de infarctul paturilor arteriale. Trom­bo­em­bo­lis­mul aortic se exprimă clinic prin pareza sau paralizia mem­bre­lor posterioare, absenţa reflexelor, musculatură pelvică fermă şi cu hipersensibilitate la manipulare, imposibilitatea perceperii pul­su­lui femural, membre reci şi cianotice. Obiectivele te­ra­peu­tice în terapia tromboembolismului arterial vizează manage­men­tul durerii, îmbunătăţirea circulaţiei şi prevenirea formării de noi trombi.

Hipertensiunea arterială este o boală comună la pisicile geriatrice, frecvent diagnosticată în asociere cu alte afecţiuni, cum ar fi boala renală cronică şi hipertiroidismul (aşa-numita hipertensiune secundară), deşi sunt raportate şi unele cazuri de hipertensiune primară aparentă. Consecinţele clinice ale hipertensiunii arteriale pot fi severe, legate de leziuni ale organelor-ţintă (ochi, inimă şi vascularizaţie, creier şi rinichi), iar diagnosticul precoce, urmat de administrarea terapeutică adecvată, ar trebui să contribuie la reducerea morbidităţii asociate cu această afecţiune.

Încă de la vârste fragede, copiii prezintă şi exprimă o afinitate pentru necuvântătoare, considerându-le animale de companie, dar în acelaşi timp şi creaturi imaginare. Mai târziu, încep să cerceteze caracteristicile propriilor animale de companie şi ale tuturor celor cu care sunt familiarizaţi, contribuind la alcătuirea unui sistem preliminar de aspecte generale despre animale, formând astfel un sistem iniţial de clasificare. Pe lângă câine şi pisică, în mod progresiv, în categoria animalelor de companie şi-au căpătat locul binemeritat calul, păsările

Majoritatea speciilor de Iguanidae prezintă o dezvoltare somatică rapidă ce atrage atenţia asupra necesităţilor multiple pe care trebuie să le avem în vedere atunci când ne-am hotărât să procurăm şi să îngrijim o iguană. Aceste necesităţi se referă atât la exigenţele nutritive (dieta alimentară în perioada de creştere, cât şi în perioada de maturitate), precum şi la condiţiile de microclimat, care trebuie să se apropie cât mai mult de caracteristicile mediului natural. Identificarea corectă a iguanei ca specie va însemna, totodată, şi cunoaşterea mediului din care provine

Apar frecvent discrepanţe între mesajul comunicat de medic şi cel primit (descifrat de client/pacient), chiar dacă este evident că relaţia medic veterinar − client/pacient este importantă şi influenţează orice act medical, de la simpla măsurare a temperaturii până la consiliere comportamentală sau chirurgie oncologică. Specialiştii care au analizat fenomenul consideră că există o oarecare supraevaluare din partea medicilor veterinari a abilităţilor de comunicare, dar şi o creştere constantă a aşteptărilor/pretenţiilor din partea clienţilor/pacienţilor

Acumularea lichidului cefalorahidian (LCR) în interiorul cra­niu­lui şi la nivelul sistemului ventricular conduce la apariţia hi­dro­cefaliei, aceasta fiind o tulburare multifactorială, cu o varietate de mecanisme fiziopatologice. Identificarea şi clasificarea ti­pu­lui de hidrocefalie reprezintă o provocare datorită unei game variate a volumelor ventriculare de la o mare varietate de rase de câini cu diferite conformaţii. Diagnosticul de hi­dro­cefalie se bazează pe identificarea caracteristicilor clinice, completată cu aspectele imagistice ale creierului, folosind tehnici imagistice avansate

Ultrasonografia la animalele marine ţinute în captivitate pre­su­pune proceduri şi etape intermediare particulare, mo­du­late în funcţie de infrastructură, de măsura în care pacientul examinat este cooperant în demersurile premergătoare şi în funcţie de tipul aparatului folosit. Ca la toate mamiferele, injuriile struc­turale ale organelor interne sunt însoţite de modificări de vo­lum, ecostructură, ecogenitate şi/sau topografie, aspecte ce pot fi identificate şi cuantificate ecografic, căpătând sem­ni­ficaţie diagnostică importantă.

Situaţia de urgenţă în oncologie poate fi definită ca o afec­ţiune patologică determinată de evoluţia clinică a sin­droa­melor paraneoplazice canceroase sau o consecinţă a bolii chimioterapice (metabolice, hematologice, neurologice, motorii). Evaluarea diagnosticului şi efectuarea terapiei specifice ar trebui să fie rapide şi să se refere la sindroame în ordinea gravităţii lor. Diagnosticul de urgenţă al pacientului oncologic trebuie determinat în ordinea priorităţii şi a tipului de urgenţă: sindroame paraneoplastice morfologice sau obstructive cauzate de tumori solide,

În ultimul timp s-a constatat o creştere a numărului cazurilor de oncocercoză canină, afecţiune produsă de un nematod filaroid din clasa Secernentea, ordinul Spirurida, familia Onchocercidae, genul Onchocerca. Onchocerca lupi a fost identificat prima dată în 1967 de către T.E. Rodonaja, la lup. Adulţii se localizează în ţesuturile perioculare la câine, până în prezent fiind raportate cazuri de oncocercoză oculară canină în Ungaria, Grecia, Germania, Portugalia, România, Spania, SUA şi Canada. Recent, în SUA

Epilepsia este definită ca o boală a parenchimului cerebral, caracterizată printr-o predispoziţie crescută de a dezvolta atacuri convulsive epileptice. Epilepsia presupune existenţa a cel puţin două crize neprovocate la o distanţă mai mare de 24 de ore. În mod normal, atacul epileptic, indiferent dacă este unul focal sau generalizat, are o durată de maximum trei minute, după care pacientul se recuperează complet sau manifestă deficite neurologice variabile pentru o perioadă de timp. Prin caracterul autolimitativ temporal, nu este necesară